Povestea noastra se leaga de un loc preabine cunoscut : “Hanul cu Tei”. De amintirea lui se leaga – pe linga marea sa traditie negustoreasca – si o perioada de intensa criminalitate, declansata odata cu ocuparea Bucurestiului de catre Armata Rosie. Lumea interlopa a invadat orasul. A fost epoca in care prostitutia, bursa neagra, contrabanda faceau legea. “Hanul cu tei” se gasea in mijlocul acestei realitati infractionale. Aici se intilneau gangsterii, raufacatorii, traficantii, spargatorii, codosii si politistii - care nu se gaseau neaparat de partea legii, cum veti vedea. Aici puteai cumpara cocosei, franci elvetieni, aur, aflai pontul unei viitoare spargeri, petreceai o noapte placuta in compania unor prostituate. Locul era plin de bordeluri, circiumi rau famate. Uneori dimineata se gasea pe trotuar un cadavru ciuruit de gloante. Este vremea celebrului comisar Eugen Alimanescu dar si al jafurilor facute de soldati sovietici care noaptea ieseau dupa prada. Hanul cu tei nu a fost in istoria sa decit un loc inca re comerciantii sa isi desfaca marfa. Dar vremurile se schimbasera.
Ridicat la 1834, de doi negustori harnici, hanul a traversat istoria orasului cu bune si rele. Pina la ridicarea marilor magazine universale dupa moda Parisului, “La Vulturul de mare cu pestele in ghiare”, si “Galeriile Lafayette”, “Hanul cu tei” a fost vadul comercial cel mai activ. Despre “Hanul cu tei” s-au scris carti. Astazi aici se desface pentru onorata clientela mobile vechi, covoare, tablouri de maestri romani si straini. Din fericire, aspectul sau de inceput de secol XlX se pastreaza. Incercati sa il vizitati, cum am facut si noi. Aveti ce vedea.
