Plângând pentru un amic Războaie-au fost, chiar şi-n Irlanda, Şi moşteniri nemuzicale Şi setea după gingăşie Când mergi, cu lanţuri la picioare. Bineînţeles, că-s banii, totul, Şi-ţi stă un nas nervos în prag, De-aceea, te închizi în tine Şi plângi pentr-un prieten drag. Desigur, sunt mereu înfrângeri Şi moartea rea ce te sfârşeşte, Corpul desprins uşor de suflet, Capul, ce visele-şi goleşte. Există şi femei infame, Păsări ucise-ţi cad în drum, Simţi zborul lor, smulgând aripa Când plângi pentr-un prieten bun. Există-oraşe obosite, Copii bătrâni, sărmani orfani Şi neputinţa noastră mută, Râzând cu carii, în dinţi albi, Există timp ce curge iute Şi-acest merou murdar şi beat, Ce-neacă-aglomeratul "este" Când plângi pentr-un prieten drag. Oglinzi care nu mint, integre, Lucesc în cei care-au curaj De-a recunoaşte că-s evrei Sau negri, demn şi elegant. Aceste chipuri nefardate Care ne pot fi fraţi, surori, Care ne potopesc suspinul Când plângem pentru amicii morţi.
